Istoria ceaiului

Povestea ceaiului începe acum aproape 5000 de ani în vechea şi îndepărtata Chină.

Legenda spune că Sheng Nong era un tânăr împărat, foarte înţelept şi mare iubitor al artelor şi al călătoriilor prin locuri necunoscute, iar in timpul calatoriilor sale impăratul avea obiceiul de a bea doar apă fiartă şi răcită atunci când era departe de palatul său. Într-una din aceste călătorii împăratul şi suita sa au făcut un popas, aşteptând ca bucătarii să le pregătească mâncarea şi apa fiartă pentru băut. Câteva frunze au căzut dintr-un arbust, lângă care stătea împăratul, în apa fiartă pe care slujitorii lui tocmai i-au adus-o, după obicei. Curios din fire, împăratul a băut din apă, după ce a văzut că ea se colorează, primind de la frunzele arbustului o minunată culoare aurie şi un miros parfumat. Aceasta a fost, spune legenda, prima ceaşcă de ceai băută de un pământean.

Nu întâmplător i se atribuie lui Sheng Nong onoarea de a fi primul băutor de ceai din lume. El a fost un mare iubitor al armoniei şi eleganţei întâlnite în lumea plantelor, a cercetat cu atenţie, ca un adevărat om de ştiinţă, legile frumosului din natură şi s-a preocupat cu interes de virtuţile terapeutice ale plantelor.

Treptat, ceaiul a ajuns să fie o băutură des consumată de către chinezi. S-a păstrat o descriere, din secolul al IV-lea d.Hr., a modului de preparare a ceaiului. In acea perioada, pudra din frunze de ceai se amesteca bine cu orez, mirodenii, lapte, ceapă şi coajă de portocale. Din această compoziţie se făcea o turtă, care apoi se pisa şi devenea pulberea de infuzat pentru ceai. Obiceiul acesta îl mai păstrează şi azi tibetanii care adaugă în ceai unt, smântână şi ceapă.

Ceaiul a ajuns prima data in Europa in secolul al XVI- lea, fiind adus din China de catre  de marinarii portughezi. Negustorii medievali care aprovizionau Europa cu mirodenii, aducându-le cu mare greutate, prin multe pericole, pe drumul mătăsii, au fost cei care au răspândit ceaiul în toată Europa. Olandezii au fost primii care au descoperit plăcerea de a taifăsui în preajma unei căni cu ceai. Ei aveau chiar o cameră specială în casele lor, camera ceaiului, în care aveau obiceiul de a bea aromata “licoare”. Tot ei au dus ceaiul şi în America, mai întâi în Noul Amsterdam, care avea să fie numit mai târziu New York. Americanii sunt cei care au ambalat pentru prima oară ceaiul în pliculeţe, porţionându-l astfel pentru ceainării. Tot ei sunt şi cei care au preparat pentru întâia oară ceaiul cu gheaţă.

In jurul Anilor 1650 s-a deschis prima ceainărie în Anglia, la Oxford, şi în 1652 la Londra. Pe la 1683 existau aici deja peste 2000 de prăvălii în care se putea cumpăra cafea şi ceai. De aceste prăvălii de ceai se leagă şi istoria jurnalismului. Clienţii acestor prăvălii erau mereu dornici de noutăţi („news“), asa încât proprietarii prăvăliilor, ca să-şi atragă clienţi, au început să le ofere acestora foi (news-papers) pe care erau scrise ultimele ştiri. Aşa a început jurnalismul. Primul jurnal cunoscut a fost „Lista lui Lloyd“, apărută în 1734, numită aşa după numele proprietarului unui magazin de ceai. „Lista lui Lloyd“ este, aşadar, cel mai bătrân ziar din lume, care mai apare şi astăzi şi poate fi citit pe Internet.

Ducesa de Bedford a introdus, in jurul anilor 1800, moda ceaiului de la ora cinci după-amiaza, ceai la care a invitat prieteni şi cunoscuţi. Era la modă pe atunci să se bea ceaiul din porţelanuri de China.

În Rusia ceaiul ajunge încă de pe vremea ţarului Alexis, pe la 1618, adus de ambasadorul chinez în această ţară. De-abia după aproape două sute de ani, pe vremea Ecaterinei cea Mare, ceaiul devine o băutură populară şi pentru ruşi.

Ceaiul este azi cea mai populară băutură în lume, cea mai băută licoare după apă, după ce a fost la început doar apanajul celor bogaţi.

The Tea History

The story of tea begins almost 5000 years ago in the old and far China.

Legend says that Sheng Nong was a young emperor, very wise and lover of art and travels through unknown places, and during his travels the Emperor used to drink only boiled and cooled water when he was away from his palace. In one of these journeys the emperor and the suite made a stop, waiting for the cooks to prepare their food and boiled water for drinking. Several leaves fell from a shrub, beside which the emperor stood, in the boiling water that his servants had just brought to him, as usual. Curiously, the Emperor drank from the water after seeing it color, receiving a wonderful golden color and fragrant smell from the leaves of the shrub. This was, says the legend, the first cup of tea drunk by a earthman.

It’s not accidental that Sheng Nong bears the honor of being the first tea drinker in the world. He was a great lover of the harmony and elegance encountered in the plant world, he carefully researched, as a true scientist, the laws of the beauty of nature and concerned himself with the therapeutic virtues of the plants.
Gradually, tea became a drink often consumed by the Chinese. A description of how tea was prepared in the 4th century AD has been preserved. At that time, the tea leaf powder mixed well with rice, spices, milk, onion and orange peel. A cake was made of this composition, which then grew and became the infusion powder for tea. Tibetans also keep this habit today who add butter, cream and onions into tea

Tea came to Europe for the first time in the 16th century, being brought to China by Portuguese sailors. Medieval merchants who supplied Europe with spices, bringing them with great difficulty, through many dangers, along the silk road, were the ones who spread the tea across Europe. The Dutch were the first to discover the pleasure of typing around a cup of tea. They even had a special room in their homes, the tea room, where they used to drink the fragrant “liqueur”. They also took tea to America, first in New Amsterdam, to be later named New York. Americans are the ones who packed the tea for the first time in sachets, dividing it for teas. They are also the ones who prepared the ice tea for the first time.


Around the 1650s, the first teahouse was opened in England, Oxford, and in London in 1652. From 1683 there were already over 2000 shops where coffee and tea could be bought. These tea shops are also linked to the history of journalism. Clients of these stores were always keen on news, so the owners of the shops, in order to attract their customers, began to give them the news papers on which the latest news was written. That’s how journalism started. The first known diary was “Lloyd’s List”, published in 1734, named after the name of a tea shop owner. “Lloyd’s list” is, therefore, the oldest newspaper in the world that still appears today and can be read on the Internet.

The Duchess of Bedford introduced, around the 1800s, tea from five o’clock in the afternoon, tea to which he invited friends and acquaintances. It was then fashionable to drink Chinese porcelain tea.


In Russia, tea comes from the time of Tsar Alexis, in 1618, brought by the Chinese ambassador to that country. Only about two hundred years ago, at the time of Catherine the Great, tea became a popular drink for the Russians.


Tea is today the most popular drink in the world, the finest liqueur after water, after it was only the prestige of the rich.

Leave a Reply

Your email address will not be published.